Aceasta este o poveste pentru cei care din varii motive au renunțat sau sunt pe punctul de a renunța la visele lor. Hei, tu! Nu ești deloc singur! Și eu am fost acolo. Hai să îți povestesc. Sunt mii de tineri care renunță la visele lor, înainte de a gusta din licoarea formidabilă a succesului. Probabil că povestea mea este de succes, pentru că nu m-am oprit niciodată, indiferent de circumstanțe, indiferent de obstacole și asta pentru că am avut un scop precis: Acela de a câștiga bani. Bani mulți. Eu sunt Sebastian Botez, fondatorul firmei de IT Webgrade.
Totul a început cu un vis
Totul a inceput cu un vis, visul de a fi independent financiar. Aveam doar 19 ani și o căruță de frici și incertitudini, ancorate în realitățile unor joburi care mă transformau treptat într-un robot lipsit de viață. Ca și tine poate, încercasem să-mi câștig existența din greu, așa cum fusesem învățat de părinți. Lucrasem ca muncitor în construcții în Marea Britanie, ospătar și lucrător la ghișeu pentru BRD. Era anul 2013, iar eu lucram la BRD. Munceam zilnic, de luni până vineri de la 8 pana la 6 și mă simțeam ca un șoarec de laborator. Nu aveam viață personală, libertate financiară și lucram continuu, pentru visele altcuiva. Mă vindeam pe 1300 de lei și câteva bonuri de masă. Trebuie să îți menționez faptul că, mașina mea consuma cam 50% din venitul meu de atunci. Zilnic, purtam un monolog interior de care mă săturasem. Nu mai puteam accepta gândul de a-mi vinde TIMPUL și LIBERTATEA pe 1300 de lei. Simțeam efectiv cum viața trece pe lângă mine, iar eu mă stingeam o dată cu trecerea zilelor.
Decizia
În momentul în care simți că n-ai nicio soluție la problemele cu care te confrunți, nu te preda. Continuă să cauți. Așa am făcut și eu. Cunoșteam un prieten care deja lucra în IT. Acesta mi-a explicat ce ar trebui să învăț pentru a evolua în această direcție, iar eu, ca un discipol ascultător și vrednic, am făcut întocmai. La acea vreme, aveam o bază oarecum în IT. Știam să modific platforme și site-uri deja create, dar nu știam să le construiesc de la 0. Ceea ce știam nu era suficient pentru a mă putea angaja. De aceea, am luat DECIZIA ca din acel moment, să dedic fiecare minut liber pentru a mă perfecționa în domeniu. Zilnic, după ce ajungeam acasă, învățam necontenit pentru a mă putea angaja. A… am uitat să menționez faptul că tot ceea ce făceam, făceam pe un fond de demoralizare și asta pentru că înainte de a mă angaja la BRD, fusesem refuzat la vreo 5 joburi în IT, imediat după susținerea interviurilor. P.S. Nu am înțeles nici până acum de ce, dar, să nu ne oprim aici.
Trei luni de practică neîntreruptă. Fără prieteni și distracții
Cine a spus că repetiția este mama învățăturii, cu siguranță a simțit pe pielea sa ce înseamnă puterea exercițiului constant și consistent. Timp de 3 luni de zile, fără pauză, fără ieșiri în oraș, fără legături sociale, m-am închis în casă și am studiat. Îmi propusesem să nu mă frustrez prea tare, ancorându-mă în gândul persistent că timpul pe care îl dedicam atunci studiului, avea să-mi aducă libertate mai târziu. Îți dai seama că la 19 ani, când tinerii abia gustă din toate plăcerile vieții, eu alesesem să mă prind cu toată forța de un vis? Nu a fost ușor deloc și asta pentru că eram un tânăr activ, sociabil, căruia îi plăcea viața în toate formele ei. Aceasta a fost rețeta perfectă prin care am rămas fără prieteni. Dacă stau să mă privesc și să îi privesc astăzi, zău că nu-mi pare rău. Fiecare a ajuns conform timpului investit.
Primul loc de muncă în IT. Am mințit că am experiență
Cine cunoaște cât de cât domeniul IT știe că este extrem de dificil să înveți singur de la 0 tot ceea ce ar trebui să cunoști pentru a primi un loc de muncă. După luni întregi de studiu, tot nu mă simțeam pregătit. Cu toate acestea, am reușit să mă angajez ca junior într-o firmă din Iași, orașul meu natal. Era ce-i drept, o firmă mică, dar nu aveai timp să te plictisești. Lucram non-stop și eram super presat de timp, ceea ce a favorizat evoluția mea din punct de vedere profesional. La primul meu loc de muncă am învățat să realizez proiecte de la 0 și totodată, m-am perfecționat. Exista totuși o problemă. Pentru a primi jobul mult dorit, a trebuit să mint angajatorul că mă pricep foarte bine la diverse task-uri. În realitate însă, mai aveam multe de învățat și de multe ori mă pierdeam în proiecte. Pentru a putea ține ascunsă minciuna nevinovată, ziua lucram la birou, iar seara continuam proiectele de acasă. În acest fel, recuperam timpul pierdut în care nu știam să rezolv ceva de la birou.
Salariul era un bonus. Câștigam din freelance
După câteva luni de lucrat în stil barbar, am început să mă simt din ce în ce mai stăpân pe forțele proprii și am început să iau proiecte pe freelance. Salariul devenise un bonus și asta pentru că ajunsesem să câștig cam 500-800 de euro pe lună doar prin proiecte pe care le găseam pe site-uri de freelance. Banii începeau să curgă din toate părțile. Cu toate acestea, nu eram mulțumit. Vroiam din ce în ce mai mult. Fiecare euro în plus îmi hrănea dorința de a vrea din ce în ce mai mulți. Ideea de a-mi deschide propria firmă devenea din ce în ce mai prezentă. Asta nu se întâmplă peste noapte. Astfel că, prin intermediul unui prieten, pe care eu îl învățasem programare, m-am mutat la o altă firmă. Așa că am început o nouă colaborare, de data aceasta în funcția de programator front-end. Feeria nu a durat mai mult de un an la Webmagnat și asta pentru că, lucram cu oameni care se simțeau în pericol văzând cât de repede evoluez. Unul dintre leaderii mei se simțea amenințat de abilitățile mele, respingând în permanență inițiativa mea de a introduce noi tehnologii. Avea pesemene, impresia că mi-aș dori să îi iau locul. Mai pe scurt, acest loc de muncă începea să-mi taie aripile. Șeful cel mare, văzând că disputele dintre mine și leader nu se domoleau, m-a luat deoparte și mi-a spus așa:
Sebastian, tu ești foarte bun pe ceea ce faci și știu că ești în momentul de față cel mai bun programator front-end din firmă, însă, Alex (leader-ul binevoitor), spune că nu se poate baza pe tine. El fiind șeful de operațional pe partea de programare, sunt nevoit să rezolv această dispută, rugându-te să îți dai demisia. Totodată, eu văd un potențial enorm în tine și îți recomand să îți deschizi propria firmă.
O ușă închisă, mi-a deschis o poartă către paradisul banilor
Mi-am dat demisia, după cum v-ați și așteptat, dar nu mă simțeam sută la sută pregătit să-mi deschid firma mea, așa că am mai mers la 2 interviuri la care ghici ce? Am fost refuzat. Am fost la Centric, apoi la ThinSlices. Din ceea ce mi s-a zvonit, problema ar fi fost faptul că eram prea copt la minte și nu eram un programator tipic, motiv pentru care, angajatorii au considerat că pot aduce probleme în companie. Dar știți cum e… un șut în fund, un pas în față. De două refuzuri am mai avut nevoie pentru a-mi pune visul în aplicare.
Cu ultimii 700 de lei mi-am deschis firmă. Iubita m-a părăsit înainte de a mă vedea excelând
De ziua mea de naștere am scos prima factură. Cum sună asta? Acum aveam firma mea, la care rulam proiectele clienților de pe freelance. Totodată, lucram la un proiect pe care îl dezvoltam și urma să-l închiriez firmelor din țară. Acest proiect se numește Gestio Salon și este primul meu produs IT. La început a fost un eșec total din cauza faptului că nu aveam nicio persoană care să se ocupe de vânzări, eu fiind ocupat cu proiectele la care lucram de zor pentru a mă putea întreține. Poate vă așteptați acum să vă spun că am dat boom-ul din primul an și că totul a mers ca pe roate. Nu, nu ar avea rost să vă mint. Primul an a fost cel mai greu. A fost crâncen. Iubita mea de atunci mă părăsise pentru că lucram prea mult, iar eu mă confruntam cu un amalgam de căderi psihice extrem de dureroase. Lucram în fiecare zi de la 9 dimineața până la 10-12 noaptea. Aveam clienți atât din România cât și din America, motiv pentru care trebuia să lucrez pe ambele fusuri orare.
După doi ani a început să apară și soarele pe strada mea
Doi ani de zile, am lucrat neîncetat. La un moment dat, pentru că nu mai reușeam să fac față proiectelor din cauza volumului ridicat de lucru, am început diferite colaborări cu diverși specialiști în programare și design. Vă amintiți de prietenul de la începutul poveștii mele? Acela care mi-a spus ce să învăț pentru a mă angaja în programare? Ei bine, el lucra în Anglia în acea perioadă, la o firmă renumită. Eu i-am propus să revină în țară pentru a începe împreună o colaborare care s-a adeverit a fi una de succes. Colaborarea durează până în prezent, el fiind persoana care se ocupă de managerierea proiectelor, de angajări, de oameni etc. Să trecem mai departe. Cifra 3, e cifră cu noroc. După 3 ani grei, cu multe neajunsuri, cu bagaje de frustrări, fără prieteni, fără viață socială, business-ul a început să dea roade. Din cel de-al treilea an, totul a început să meargă de la sine. Clienții mari începeau să apară, iar serviciile noastre începeau să se contureze.
Next Level
Când prin muncă, ambiție și perseverență devii profesionist, vine momentul în care task-urile mici te plictisesc. După 3 ani am hotărât că nu mai vrem să ne mai axăm pe site-uri de prezentare, ci vrem să luăm proiecte mult mai grele.
Mulți veneau la noi și spuneau că au fost la firma X și au zis că nu se poate sau ca e foarte greu. La noi nu există nu se poate, totul se poate programa daca este gândit in prealabil. Scopul nostru era sa lucram cu cele mai noi servere, cu cele mai noi tehnologii web și să oferim clienților siguranța că știm să facem orice și cel mai important, să facem bine ceea ce facem. Avem clienți cu care colaborăm încă de la deschiderea firmei, din 2016. Totodată, avem clienți care au plecat și au revenit după ce au fost păcăliți de alte firme.
Anul 2019. Primul birou. Ideile prind contur
Entuziasm, extaz, bucurie, energie creatoare. Așa aș descrie anul 2019, anul în care mi-am închiriat primul birou. Era un birou pe 3 nivele, la care plăteam o chirie de 700 de euro, o avere pentru mine la vremea aceea. Cu toate că scoteam bani grei din buzunar pentru a plăti chiria, dorința de a primi clienții în spațiul meu, era mult mai mare și motivantă. După mai multe probleme tehnice legate de acel spațiu, am hotărât să ne mutăm, după niciun an. A început din nou o perioadă grea și asta pentru că, din varii motive, consumam mai mult decât produceam. Cheltuielile cu amenajarea erau mult mai mari decât veniturile așa că am fost nevoiți să depunem extrem de mult efort pentru a ne reveni. La scurt timp am găsit un spațiu pentru birou în care am rămas până în prezent.
Vânzările au început să bubuie
După ce într-un final ne-am așezat la casa noastră cum s-ar spune, vânzările au început să bubuie. Nu fără efort și nu peste noapte. Introducând servicii de hosting, mentenanță și securitate pe partea de web, am început să ne extindem fulminant baza de clienți. Am profitat de faptul că există extrem de puține firme care oferă aceste servicii, așa că ne-am axat cât de mult am putut pentru a le dezvolta. În prezent, pot pune capul liniștit seara pe pernă și asta pentru că firma merge extrem de bine, îmi permit vacanțele la care în 2016 doar visam, am mașina pe care mi-o doresc, oamenii pe care mi-i doresc, iar totul pare să meargă ca pe roate.
Nu am scris întâmplător această poveste. Rolul destăinuirii mele este acela de a inspira, de a contribui, prin propria istorioară la motivarea miilor de tineri, care, din varii motive au renunțat sau sunt pe punctul de a renunța la visele lor. Când simți că-ți este cel mai greu, atunci să știi că ești pe calea ta către succes.
Urmeaza partea a doua.
